A volte ci sò certe lezioni in sta vita chì ùn sò micca facili da capì direttamente, allora metafore speciali sò aduprate per aiutà a capiscitura. Unu di i più cunnisciuti è più interessanti hè a storia di dui arburi chì vi emu da cuntà dopu.
Hè a storia tipica chì hà una trama simplice ma chì finisce per avè una di quelle fine chì vi face riflette nantu à a vostra vita è nantu à tuttu ciò chì avete sappiutu ottene in ella. Vi raccomandemu di leghjelu attentamente è di pensà à u messagiu ch'ellu prova à trasmette vi chì hè assai impurtante.
Dui arburi
Una volta un zitellu di ottu anni chì era assai astutu per a so età andò à visità u so missiavu cum'è facia ogni duminicata. Sta volta avia in mente un'idea assai interessante, s'era messu à riesce in a vita è avia previstu di fà tuttu ciò chì era necessariu per ghjunghje à quellu scopu.
U so missiavu era statu una persona di successu, cusì li hà fattu a seguente dumanda: Quandu cresceraghju, averaghju assai successu. Nonno, mi poi dà un cunsigliu per ghjunghje?
U missiavu annuì ma ùn disse mancu una parolla. Pigliò u zitellu per a manu è andonu in un viveru induve compra regularmente e piante. Li hà dettu di sceglie dui arburi.
L'anu purtati in casa è partenu per piantalli in un locu adattu. Unu di elli l'hà messu in l'ortu, l'altru, invece, l'anu piantatu in un picculu vasettu in casa.
Allora u missiavu hà dumandatu à u nipote: Quale di i dui arburi pensate chì averà più successu in u futuru?
U zitellu hà amatu stu tipu di induvinelle, allora hà pigliatu pochi minuti per riflette è hà dettu: L'arburu di u pote. U mutivu hè chì site prutettu è sicuru quì. U furasteru deve affruntà elementi esterni chì ponu rende difficiule per elli a crescita.
U missiavu fece spalle è disse: videremu.
U tempu passava è u babbone s'occupava di e duie piante à parità. Un ghjornu, u zitellu, avà un zitellone, hè vultatu à visità u so missiavu.
-Ùn avete mai veramente rispostu à a mo dumanda- Li hà dettu- Cumu possu riesce quandu saraghju maiò?
U vechju hà pigliatu u so nipote per vede i dui arburi, po hà dettu: Chì hè u più grande?
-Ma ùn hà micca sensu-, dIjo l'adulescente. - Quellu di fora hè più grande ... ma quellu di l'internu duverebbe cresce di più postu chì hà avutu menu difficultà à fà lu.
-Ié, ma u risicu di affruntà e sfide ne vale a pena- U missiavu disse surridendu. -Se sceglite l'opzione sicura, ùn crescerete mai. Invece, i periculi è e sfide facenu chì u vostru solu limitu pò esse u celu.
Sì avete u curaghju di risicà è di scumette nantu à ciò chì veramente credi, pudete esse sicuru chì risveglierete u vostru veru potenziale è avete successu in ciò chì prupunite.
2 cumenti, lasciate i toi
I 2 arburi boni insegnamentu.
Eccellente ... Ancu se ùn pudemu micca garantisce chì l'internu falli ... U successu ùn hè micca uttenutu à un puntu X ... Avemu sempre u tempu di rettificà è di avanzà ...