Creierul este organul principal al sistemului nervos central, produce mecanismele de traducere a informațiilor, răspunsurile și controlul structurilor. Această structură se caracterizează prin faptul că nu are un sistem de stocare a energiei care să îi permită să funcționeze, motiv pentru care este absolut dependentă de fluxul sanguin. Studiile clinice au stabilit că durează doar 10 secunde de absență sau scăderea fluxului sanguin (ischemie), pentru ca individul să-și piardă cunoștința, și de la 15 la 20 de secunde, astfel încât să observăm efecte colaterale importante la individ.
În virtutea acestui lucru, corpul nostru are o structură formată dintr-un sistem arterial în formă de inel, a cărei funcție principală este de a amortiza schimbările de presiune din organism, împiedicând modificarea fluxului sanguin către creier. Această rețea de artere, cunoscut sub numele de poligonul lui Willis.
Ce este poligonul și cum este modelat?
Acțiunea acestei structuri a fost determinată de neurologul englez Thomas Willis, care în secolul al XVIII-lea a fost primul care a subliniat funcționarea acesteia și importanța respectivă pentru sistemul cerebral. Se compune dintr-o structură, situată în spațiu leptomeningeal (subarahnoidian) și este o zonă a spațiului cerebral delimitată de arahnoid (meninge intermediară) și pia mater (meninge internă). Poligonul lui Willis, are o formă de inel și este alcătuit dintr-un set de vase și artere, a căror funcție principală este de a regla fluxul de sânge către organele sistemului nervos central, cum ar fi creierul și encefalul.
Cele șase artere principale, care sunt responsabile pentru transportul sângelui la creier, sunt unite într-un mod curios, care a fost comparat cu un hexagon, de unde denotație poligonală a structurii Willis. Deși specialiștii din zonă au subliniat că este obișnuit la unii pacienți fără tendințe ischemice, găsirea acestei structuri incompletă. Mai jos numim principalele artere care alcătuiesc această structură:
Principalele artere care alcătuiesc cercul lui Willis:
Poziționat într-un circuit închis, așa-numitul hexagon al lui Willis este alcătuit în principal din următoarele artere:
Arterele comunicante anterioare (ACA): În zona precomunică din creier, această arteră își găsește originea, conectând cele două artere cerebrale anterioare, cu o lungime aproximativă de 4 până la 5 mm, deși este dificil de prezis, deoarece s-au observat multe variații ale dimensiunii sale aproximative. Condițiile legate de această arteră tind la alterări ale câmpului vizual.
Arterele comunicante posterioare (PCA): Artera comunicantă provine din artera coroidiană anterioară și este responsabilitatea sa să stabilească legătura între 3 artere ale aceleiași emisfere cerebrale. Cea mai comună patologie care se poate dezvolta în această structură este anevrismul arterei comunicante posterioare.
Artera oftalmică: Merge de la procesele clinoide anterioare, hrănirea nervului optic. Constituie o ramură colaterală a arterei carotide interne.
Artera carotidă externă: Este una dintre arterele principale situate în creierul uman, provenind din carotida comună. Aceasta este artera care ne permite să luăm pulsul carotidian și se ramifică în șase bifurcații importante în ceea ce privește alimentarea cu sânge a structurilor superioare.
Artera bazilară: Este celebra arteră care își are originea în joncțiunea vertebrală din partea dreaptă și cea stângă, a cărei funcție este de a transporta sânge oxigenat către creier.
Importanța sângelui oxigenat pentru creier
Toate organele necesită fluxul de sânge pentru buna lor funcționare, deoarece acest fluid este principalul transport al nutrienților și al componentelor de bază, de care toate structurile vitale necesită dezvoltarea lor corectă. În cazul creierului, aportul de oxigen transmis de sânge este foarte apreciat și îi permite să funcționeze. Și importanța sa este apreciabilă prin faptul că doar câteva secunde fără aportul obișnuit de fluid vital se pot traduce în afecțiuni importante în zonele motorii și cognitive ale individului (în funcție de zona în care apare eșecul).
Mecanismul de acțiune al hexagonului lui Willis
Gama Willis este în primul rând responsabilă pentru realizarea circulația colaterală, care constituie un mecanism de conservare la nivelul structurilor primordiale ale sistemului nervos central. Circulația colaterală se referă la fluxul sanguin care este activat în situații în care fluxul este modificat (scădere sau încetare) și, deși acțiunea sa poate să nu poată înlocui funcția arterelor responsabile de irigare, Acest sistem de urgență permite prelungirea funcționării normale pentru o perioadă limitată de timp, care ajută la reducerea efectelor negative, în timp ce pacientul accesează asistență medicală.
Când apare o situație de ocluzie vasculară, care afectează stabilitatea fluxului sanguin în structurile creierului, se observă o creștere a rezistenței la flux în arterele carotide și vertebrale, motiv pentru care apare o scădere a presiunii la nivel. a poligonului Willis care inițiază acțiuni de amortizare, în încercarea de a prelungi buna funcționare, pentru cea mai lungă perioadă de timp posibilă. Cu cât este mai mare magnitudinea anastomoza, cu atât este mai mare contribuția colaterală a structurilor vasculare neimplicate în ocluzie. În circumstanțe normale, aceste conducte alternative pot rămâne inactive sau cu utilizare foarte scăzută, în care nu se percepe fluxul de sânge, ci se efectuează în schimb o mișcare a sângelui, care vizează menținerea permeabilității în structură, evitând astfel patologii precum tromboza .
Atunci când rezervele colaterale de sânge nu sunt suficiente pentru a satisface cererea de irigații pe teritoriul care a fost alimentat cu sânge de artera obstrucționată, mecanisme secundare, cum ar fi dilatarea vaselor de rezistență.
După cum puteți vedea, corpul uman este format dintr-un sistem complex, care este format din structuri care garantează echilibrul funcționării sale.
Patologii asociate
Îngustarea, întărirea și obstrucția arterelor este principala cauză a patologiilor dezvoltate la nivelul sistemului nervos central și care activează funcționarea structurii arteriale a Willis. Principalele patologii dezvoltate de problemele arteriale sunt enumerate mai jos:
Tromboză: Se compune dintr-un cheag de sânge care generează o obstrucție la nivelul arterelor, care poate duce la ruperea acestuia, a cărei consecință directă este o hemoragie.
Anevrisme: Se compune dintr-o zonă slabă a vasului de sânge, care duce la inflamația acestuia, este o afecțiune gravă care poate duce la moartea pacientului, deoarece în cazurile de creștere a tensiunii arteriale, poate apărea ruperea vasului. Majoritatea anevrismelor (conform datelor clinice mai mari de 80%) apar în partea anterioară a cercului Willis, așa că mulți medici au ajuns la concluzia că partea genetică influențează această afinitate.
Accident cerebrovascular (ACV): Constituie un atac de cord sau un accident vascular cerebral, ceea ce duce la moartea majorității pacienților care îl experimentează.